Vioara din Parcul Guell

 

Gaudi

Gaudi, Guell, Barcelona

De multa vreme intentionam sa fac o calatorie singura. Fara sa tin cont de placerile sau nevoile altora! Sa-mi pese numai de mine si de locurile pe care le vad. Sa fiu eu si cu mine, sa descopar locuri noi si sa ma descopar pe mine. Si iata ca am ajuns in Barcelona singura. Eu si Barcelona!

Calatoria nu a fost intamplatoare…M-am bucurat de Barcelona si am avut cateva revelatii…

Ce a fost cu adevarat interesant este faptul ca in cele 4 zile nu m-am simtit nicio clipa singura. Desi teoretic eram singura….nu m-am simtit singura! Imi eram suficienta mie insami. Asa am avut prima revelatie: incep sa fac PACE cu mine insami. Incep sa ma iubesc asa cum sunt, cu bune si cu rele, sa ma apreciez pentru realizarile mele si sa ma iert pentru..nereusitele mele. Incep sa ma simt bine eu cu mine! Si asta e minunat!

Sa revin insa la Barcelona si la primul meu contact cu Gaudi: Parcul Guell. Cand am intrat, am inceput sa citesc respectuos tablitele cu informatii despre Gaudi, despre cum a fost construit parcul, etc, etc. Insa…nu ma interesau cu adevarat…faceam doar ce fac ceilalti turisti…Deodata am auzit un sunet de vioara si in fata mea am vazut cateva dintre operele lui Gaudi la intrarea principala. Si…am inceput sa plang de fericire! Ma trec fiori numai cand imi aduc aminte…Tare as vrea sa nu mi se stearga din memorie NICIODATA cantecul viorii si frumusetea artei lui Gaudi! Ah…ce moment!

Am renuntat apoi la orice tablita cu informatii si am inceput sa caut senzatii, trairi, impresii. Nu cunostinte, nu informatii, ci doar senzatii. Si am avut alta revelatie: placerea pura nu are nicio legatura cu ratiunea, cu informatiile. Placerea PURA E TRAIRE!

Apoi am avut un moment in care m-am gandit la oamenii pe care ii iubesc si la toate lucrurile frumoase din viata mea! Si sunt destule! Pacat ca nu le observ mai des…Si am mai fost recunoscatoare Universului pentru PUTEREA DE A MA BUCURA. Si nu am facut nimic pentru asta. E doar un DAR de Sus.

Cat despre Barcelona….greu de spus in cuvinte. E spectacol la fiecare colt de strada, e arta, e veselie!

Tara cu idei putine, fixe si mostenite

Pentru a ne simplifica viata apelam zi de zi la informatii “gata fabricate”, la mosteniri culturale sau comportamentale. In mintea noastra informatiile sunt deja clasificate din generatie in generatie (moral/imoral/bun/rau, etc) fara sa mai punem in  discutie argumentele care au condus la concluzii gen: “este anormal sa fii homosexual”, “ortodoxismul este singura religie adevarata” , “femeile sunt curve”, etc. Iar cand ratiunea sau argumentele de bun simt nu ne ajuta sa justificam astfel de afirmatii apelam la argumentul suprem: MORALITATEA.

Mie insa a inceput sa-mi fie frica de oamenii care vorbesc despre moralitate sau despre Dumnezeu in mod excesiv. Probabil atunci cand nu LE simti macar adierea in fiinta ta, simti nevoia sa vorbesti despre ele…In fine, nu despre asta doream sa scriu…

Revenind la subiect, cred ca este un act de curaj sa declari (mai ales in Romania) ca esti homosexual sau ca nu esti ortodox. Intamplarea face sa nu am alta orientarea sexuala decat cea unanim acceptata ca fiind “normala” si sa ma declar crestin-ortodoxa. Insa ii admir foarte mult pe cei care au curajul sa se manifeste diferit in tara cu idei putine, fixe si  mostenite!

Toleranta….religioasa

Sublime message brought to my life by Kitt Nova

Tourist for a day in Bucharest

Bucharest_12

Bucharest_8 

Bucharest_3

Bucharest_9

Bucharest_13

Bucharest_4

Bucharest_5

Bucharest_6

Bucharest_2

    

Bucharest_1

  

Dependenta si independenta in relatii

Dependenta si independenta in relatii! Ce ziceti insa de…. interdependenta? Nu ma gandisem la asta…. 

Nu intamplator am primit astazi un mesaj pe Facebook semnat Osho Romania cu titlul: “Iubirea poate avea trei dimensiuni”. Reproduc integral mesajul:

“1. Prima dintre ele (iubirea) este dependenta. Este un lucru care se intampla majoritatii oamenilor. Sotul este dependent de sotie, sotia este dependenta de sot; se exploateaza unul pe celalalt, se domina unul pe celalalt, se poseda unul pe celalalt; fiecare il reduce pe celalalt la un bun de consum. In lume, asa sta situatia in nouazeci si noua la suta din cazuri. De asta iubirea, care ar putea deschide portile paradisului, deschide portile iadului.

2. A doua posibilitate este iubirea dintre doua persoane independente Asta se intampla rareori, si in cazul asta exista nefericire, pentru
ca exista in permanenta conflict. Adaptarea nu e posibila, intrucat ambele persoane sunt foarte independente, nici una nu este dispusa sa accepte compromisuri, sa se adapteze dupa cealalta. Este imposibil de trait cu oameni precum pictorii, ganditorii, savantii, care traiesc intr-un fel de independenta, cel putin in mintea lor. Ei dau libertate celuilalt, dar acea libertate seamana mai degraba cu indiferenta, dau senzatia ca nu le pasa de celalalt, ca celalalt nu conteaza pentru ei. Isi lasa reciproc spatiu, nu se baga unul in sufletul celuilalt. Relatia pare sa fie doar de suprafata; se tem sa patrunda mai adanc unul in sufletul celuilalt pentru ca sunt mai atasati de libertatea lor decat de iubire, si nu vor sa si-o compromita.

3. A treia posibilitate este interdependenta. Asta se intampla foarte rar, dar atunci cand se intampla, pamantul devine un paradis.
Numai atunci poate fi vorba de iubire, caci cele doua persoane sunt intr-o sincronizare perfecta, de parca ar respira una pentru cealalta, de parca ar fi un suflet in doua corpuri.

Celelalte doua posibilitati nu sunt in realitate iubire, sunt doar aranjamente sociale, psihologice, biologice. A treia este ceva de ordin spiritual.
Osho”

Spun ca nu intamplator am primit mesajul acesta deoarece am stat si am rememorat relatiile mele. Am experimentat iubirea ca dependenta de cateva ori si nu mi-a placut sentimentul pana la urma. De curand am experimentat relatia independenta (mai bine ca prima data, insa nu suficient). Urmeaza iubirea interdependenta, sunt sigura!

Imi plac oamenii care….

• care au cel putin o PASIUNE si vorbesc despre ea!
• care stiu SA ZAMBEASCA si sa spuna o vorba buna!
• care MUNCESC cand e de munca si SE DISTREAZA cand e timpul pentru distractie!
• care nu fac lucruri pentru ca “TREBUIE”!
• care sunt RAUTACIOSI, insa nu rai!
• care sunt EGOISTI in sensul bun al cuvantului!
• care nu sunt deprimati tot timpul si  GANDESC POZITIV de cele mai multe ori!
• care vor mai mult, fac mai mult si sunt interesati de DEZVOLTARE PERSONALA!
• care privesc dincolo de ACUM, dincolo de APARENTE!
• care ies din cercul vicios: “mancam, ne ducem la serviciu, mancam si dormim”!
• care STIU SA GESTIONEZE TIMPUL si sa se organizeze (ce mi-ar placea si mie sa reusesc asta!!)

Ce inseamna sa fii roman…

Fiecare dintre noi am spus cel putin o data in viata: “ Traim in Romania si asta ne ocupa tot timpul!” sau… “ Asta-i roman!” sau…”Ca la romani, la nimeni!” ca si cum noi…nu am fi romani.

Asta ne defineste cu siguranta ca natie! Asta este caracteristica romanilor: denigrarea si autodenigrarea. Daca francezii sunt nationalisti sau…pana la urma orice popor decent…are o urma de nationalitate in sange….noua ne lipseste cu desavarsire.

Si cu cat denigram mai tare, cu atat avem mai mult succes. In tara, dar nu numai. Suntem romani de succes daca denigram cu patos!

Mircea Badea e un fenomen, e deja…un formator de opinie publica pentru ca joaca rolul denigratorului perfect (Nu pot sa nu imi exprim admiratia pentru inteligenta sa sau pentru faptul ca joaca perfect un rol cu care sunt convinsa ca de multe ori nu se identifica..insa ce nu face omu pentru..audienta? Si inca ceva: sunt de acord cu 90% dintre ideile sale. Ce nu-mi place cu siguranta  la el: atitudinea romanului frustrat si resemnat. Ce nu inteleg admiratorii lui este faptul ca Mircea Badea isi permite sa fie resemnat si sa rada de toti. Pentru ca asta e jobul lui si primeste bani pentru asta!! Voi, ceilalti…nu veti primi bani stand la o masa si criticand, denigrand si…asteptand sa moara Traian Basescu. Ci doar punand osul la treaba, citind una-alta si fiind buni la ceva.

In fine, revenind la subiect, mai avem si alte exemple: Cristian Mungiu.

Domnul Mungiu a castigat nu stiu cate premii in Europa cu filmul ”4 luni, 3 saptamani si 2 zile”. Nu pot sa neglijez faptul ca mesajul filmului vine sa intareasca perceptia globala despre Romania: saracie, mizerie, sechele ale comunismului care nu s-au sters inca.. La fel si in cazul  filmului ,,Filantropica” regizat de Nae Caranfil, care a avut succes peste granita: s-a pliat perfect reprezentarilor  vest-europenilor despre Romania si romani. (Nu pot sa neg insa calitatea filmului, precum nu pot sa neg inteligenta lui Mircea Badea, insa…nu calitatea sau valoarea fac subiectul gandurilor mele acum).

Revenind…da, si eu am injurat romanii, si eu am regretat faptul ca m-am nascut in tara asta. Insa…nu de mult am inteles ca daca nu fac pace cu toti…cetatenii din tara asta, nu pot sa fac pace nici cu mine.